Combaterea risipei alimentare reprezintă un element esențial în dialogul societății contemporane, atingând aspecte care țin de sustenabilitate, gestionarea resurselor și de economia circulară .
Semnificația sa pornește de la corectarea unei probleme individuale până la eliminarea unor obiceiuri larg răspândite în societățile dezvoltate, cu implicații semnificative de mediu, economice și sociale. Această preocupare își îndreaptă atenția atât asupra „pierderii de alimente” ( care are loc în timpul procesului de producție și în lanțul de aprovizionare), cât și asupra „risipei alimentare”, care se înregistrează la nivelul comerțului cu amănuntul și la consumator.
Risipa alimentară este reprezentată de renunțarea la anumite alimente comestibile de-a lungul lanțului de aprovizionare, de la ferme și până în gospodării, din cauza trecerii termenului de valabilitate, a alterării, a achiziționării de cantități excesive, a pierderilor apărute la preparare sau datorită unor imperfecțiuni estetice, ceea ce determină o risipă de resurse (apă, energie, exploatarea terenului agricol, forță de muncă, resurse financiare) și contribuind la probleme de mediu precum gazele cu efect de seră provenite de la gropile de gunoi, afectând securitatea alimentară și bugetele. Paradoxal, în ciuda cantității uriașe de alimente irosite, evaluată la aproximativ o treime din totalul alimentelor produse la nivel globala, milioane de oameni din întreaga lume se confruntă încă cu foametea și cu insecuritatea alimentară.
Risipa alimentară se referă la eliminarea unor cantități de alimente neconsumate rezultată din deciziile și acțiunile producătorilor, comercianților cu amănuntul, ale furnizorilor de servicii alimentare și ale consumatorilor.
În funcție de momentul la care are loc, identificăm, așadar, următoarele tipuri de risipă alimentară:
-pierderea de alimente : are loc înainte de a ajunge la consumator, în agricultură ( din cauza diverșilor dăunători, a mucegaiiurilor), în timpul procesării, a depozitării sau distribuției.
-risipa alimentară propriu-zisă: se întâmplă la nivelul comerțului cu amănuntul și la consumator, inclusiv prin porțiile neconsumate la restaurant, alimentele stricate și lăsarea de resturi din farfurie.
Ca dimensiune economică, la nivel global, risipa alimentară costă economia aproximativ 1 trilion de dolari anual. Printre cauzele frecvente ale risipei alimentare sunt obiceiurile de consum, adică achiziționarea în cantități prea mari, depozitarea necorespunzătoare a alimentelor, gătirea unor cantități în exces și aruncarea resturilor neconsumate. Tot la nivelul gospodăriilor, se întâlnesc confuziile privind data de expirare ( necunoașterea diferenței între „a se consuma de preferință înainte de” vs. „termen de valabilitate”, „expiră la data de”, „a se consuma înainte de”). Alimentele se pierd și prin depozitarea inadecvată și metode improprii de eliminare a resturilor.
În afara gospodăriilor, se adaugă pierderi din cauza standardelor din vânzarea cu amănuntul, adică respingerea produselor inestetice, „urâte” sau diforme. Mai poate apărea risipa și datorită problemelor lanțului termic din timpul aprovizionării , adică din cauza unui control climatic deficitar, a manipulării inadecvate a alimentelor. În cazul restaurantelor, catering-ului, cantinelor etc, se datorează serviciului alimentar, prin producerea unor cantități prea mari, și/sau a porțiilor prea mari.
Ca soluții pentru diminuarea sau eliminarea risipei alimentare se recomandă în primul rând, pentru consumatori să aibă în vedere planificarea, adică un meniul al meselor pentru câteva zile și întocmirea listelor de cumpărături. Concret, înseamnă stabilirea meselor, ideal pentru o săptămână, verificarea cămării și a frigiderului și întocmirea unei liste precise de cumpărături pentru a evita cumpărăturile impulsive. Se recomandă cumpărarea de cantități mai mici, se pot alege inclusiv produsele imperfecte și evitarea stocării excesive a articolelor aflate la reducere.
Acasă, se poate face revizuirea comportamentului de depozitarea și congelarea corespunzătoare a alimentelor care pot fi păstrate în acest mod. Gătitul creativ, prin folosirea resturilor și a excesului cumpărat în rețete ad-hoc (de exemplu, pizza pregătită în casă, supe, ciorbe, salate etc) contribuie la diminuarea transformarea alimentelor în deșeuri.
În ceea ce privește etapa consumării, respectarea regulii primul sosit/gătit, primul consumat, sau primul intrat, primul ieșit din frigider înainte de a consuma sau deschide altele noi. De asemenea, se pot pregăti porții mai mici pentru a reduce risipa din farfurii.
La păstrarea în frigider, trebuie cunoscute indicațiile producătorului, adică, fructele și legumele se păstrează în sertarul pentru legume, unele produse (cum ar fi merele) se păstrează separat, restul alimentelor conform cu mențiunile de pe rafturi, iar temperatura frigiderului trebuie păstrată la parametrii optimi.
Milioane de tone de alimente se risipesc zilnic, în timp ce aproximativ 1 din 11 persoane la nivel global (peste 700 de milioane) se confruntă cu foametea. Adică, milioane de indivizi nu au suficiente alimente pentru o viață activă și sănătoasă, situație agravată de conflicte militare, interetnice sau economice, datorită schimbărilor climatice, a problemelor financiare și a accesului dificil la resurse, în ciuda faptului că se produc suficiente alimente pentru toată lumea. Alte milioane de oameni suferă de insecuritate alimentară moderată sau severă, neputându-și permite diete sănătoase, copiii fiind deosebit de vulnerabili la malnutriție.
Risipa alimentară este o problemă semnificativă inclusiv în țara noastră, estimările sugerând că peste 2 milioane de tone irosite anual (aproximativ 70 kg/persoană), în principal din gospodării (60%), determinate de cumpărarea irațională și gătitul excesiv. Sunt aruncate în special al alimentelor gătite, pâinea, fructele și legumele. În timp ce gradul de conștientizare este în creștere, cu campanii care promovează educația și noi legi care obligă supermarketurile să doneze alimentele nevândute, tinerii adulți prezintă niveluri mai ridicate de risipă a alimentelor, contrastând cu o gestionare mai bună a alimentelor de către generațiile mai în vârstă. Aceasta relevă nevoia de educație continuă cu privire la obiceiurile de consum și de înțelegere a etichetelor, respectiv a diferențelor între indicațiile „a se consuma de preferință înainte de” versus „termen de valabilitate”, „expiră la data de” și „a se consuma înainte de”.
În mod fundamental, risipa alimentară nu se rezumă doar la alimentele neconsumate. Este și o oglindă care reflectă inechitățile sociale, economice și culturale profunde, cerând schimbări în valorile promovate, în politici și conștiința indivizilor pentru un viitor mai sustenabil.
Prin campanii de educare și prin inițiative care să determine neacceptarea risipei alimentare din punct de vedere social, prin transmiterea de bune-practici și arătarea efectelor economice vătămătoare ale risipei alimentare se pot obține rezultate pozitive, care să schimbe obiceiuri nesănătoase și neetice. Important este să se treacă de la simpla creștere a gradului de conștientizare – care are un efect limitat – la reprezentarea valorii sociale a alimentelor și a consumului în mod rațional, ca pe un comportament normal, dezirabil și ușor de atins.