Uniunea de Economii și Investiții (SIU - Savings and Investments Union) este o inițiativă menită să îmbunătățească modul în care sistemul financiar al Uniunii Europene canalizează economiile către investiții productive.
Scopul său este de a oferi o gamă mai largă de oportunități eficiente de investiții și finanțare pentru cetățeni și firme. Uniunea de Economii și Investiții este reprezentată un set amplu de inițiative ale U.E., lansate în martie 2025, concepute pentru a încuraja dezvoltarea piețelor bancare și de capital pentru a îmbunătăți conectarea economiilor cu investițiile, ceea ce va permite companiilor din Uniunea Europeană să își satisfacă nevoile de capital și pentru a crește randamentul fondurilor cetățenilor UE pe termen lung.
Inițiativa Uniunii de Economii și investiții poate fi înțeleasă ca o reacție la nevoile economiei Uniunii de a-și moderniza economia aflată în dificultate accentuată. Inițial, un raport din septembrie 2024 al lui Mario Draghi, a subliniat urgența unei acțiuni inovatoare în toate domeniile, pe fondul unor schimbări demografice, tehnologice, geopolitice și climatice semnificative, care periclitează competitivitatea economiei actuale în Europa. Astfel, se estima că UE va avea nevoie de o investiție anuală de 750-800 de miliarde de euro până în 2030 pentru a-și moderniza economia aflată în dificultate cronică.
Observațiile din Raportul Draghi sunt un avertisment asupra faptului că, dacă Europa continuă pe o cale de „declin gestionat și gradual, este condamnată la o agonie lentă”, iar consecințele s-ar extinde dincolo de simpla stagnare economică. Sunt puse în pericol relevanța globală a continentului, independența, securitatea, prosperitatea și chiar modelul său social fundamental: „Dacă Europa nu își crește productivitatea, riscă să rămână blocată pe o cale de creștere lentă, cu venituri mai mici pentru angajați, mai puțină asistență socială pentru cei defavorizați și mai puține oportunități pentru toți”, a avertizat fostul șef al Băncii Centrale Europene.
În plus, după cum fusese s-a subliniat în Compasul Competitivității al Comisiei Europene, cu două luni înainte de apariția Raportului, Uniunea Europeană va avea nevoie de o investiție anuală de 750-800 de miliarde de euro până în 2030 pentru a-și moderniza economia aflată în dificultate cronică. Acesta este o cerință mare de finanțare pentru următorii cinci ani, iar bugetele statelor sunt copleșite de cheltuielile sociale, efectele de redresare de după pandemie, tranziția verde, inflație și creșterea costurilor cu ratele dobânzilor la împrumuturile publice, ba chiar și cu creșterea bugetelor pentru apărare. O vizibilă încetinire economică fragilizează și mai mult canalizarea veniturilor către inovare și competitivitate. Cum guvernele par să nu dorească sau chiar să nu-și poată reduce propriile cheltuieli, soluția stă în apelarea la capitalurile private. Fonduri există, apetit și curaj la nivelul investitorului individual, nu prea.
Având ca fundament Strategia Investițiilor de Retail, care e menită să faciliteze investițiile, se află în faza de proiectare dezvoltarea unei adevărate Uniuni de Economii și Investiții. Acest lucru poate fi realizat doar prin simplificarea parcursului existent al investitorului de retail ( a investitorului individual), pentru a face plasarea lichidităților mai simplă, mai clară și mai accesibilă. Investitorii individuali sunt, în esență, toți cetățenii UE , inclusiv tinerii și persoanele care economisesc pentru pensie, care doresc să investească fonduri personale pe piețele de capital, eligibilitatea fiind legată de statutul de rezident al unui stat membru al UE, nu de niveluri specifice de avere, concentrându-se pe produse accesibile și adecvate riscului, cum ar fi acțiunile, obligațiunile, titlurile de stat și ETF-urile. Conform Comisiei Europene, aceștia trebuie încurajați și stimulați să își păstreze o mai mare parte din economiile lor în instrumente de piață”.
Majoritatea economiilor persoanelor fizice la nivelul Uniunii Europene sunt deținute în produse cu randament scăzut, cum ar fi numerarul păstrat în casă cu scop de economisire, depozitele și conturile de economii aflate în bănci și cooperative de credit. Aceste fonduri ar putea fi mai bine utilizate prin investiții pe piețele de capital, oferind randamente potențial mai mari, observă Comisia Europeană.
Economisirea și investirea pe termen lung sunt printre cei mai eficienți factori care stimulează participarea investitorilor individuali. De aceea, Statele Membre ar trebui să promoveze sistemele de pensii private, să îmbunătățească portabilitatea transfrontalieră a schemelor ocupaționale și să revitalizeze produsele paneuropene de planuri de pensii (PEPP) pentru a le transforma într-un instrument semnificativ pentru economiile pentru pensie în întreaga UE.
Pentru investitorul individual există însă diverse piedici care-i îngreunează plasarea banilor economisiți în investiții mai profitabile: teama, lipsa de încredere, datorate, de multe ori lipsei sau insuficientei alfabetizări financiare. Multe persoane încă se luptă cu înțelegerea noțiunilor, a piețelor, cu gestionarea erorilor comportamentale și găsirea îndrumării profesioniste, ceea ce îi împiedică să participe la procesul de investiții și la luarea unor decizii în cunoștință de cauză
Mai putem adăuga, bariere în ce privește accesul la anumite produse de investiții (absența informațiilor, a mijloacelor adecvate de comunicare și a canalelor de contractare) sau lipsa accesului la consultanța imparțială și/ sau consilierea defectuoase. Nu de puține ori este vorba și de fonduri insuficiente pentru unele investiții care presupun o sumă minimă de intrare, chiar dacă tehnologia actuală a redus aceste costuri. Odată cu trecerea către platformele digitale, progresele tehnologice au introdus instrumente ușor de utilizat. Există însă și riscuri inerente canalelor digitale, precum problemele de securitate cibernetică sau , faptul că ar putea deveni ținta fraudele online, care descurajează și mai mult investitorii. Acest lucru indică o nevoie semnificativă de inițiative educaționale pentru a îmbunătăți înțelegerea produselor financiare și a oportunităților de investiții, dar și învățarea noțiunilor legate de securitatea în mediul online, depistarea tentativelor de fraudă, folosirea metodelor de protejare contra infractorilor cibernetici.
Pentru consumatorul mediu, viața aglomerată nu permit studierea detaliată pe cont propriu a produselor de investiții, timp suficient dedicat analizelor de piață și de produs, compararea planurilor de pensii și complexitatea percepută a piețelor, ceea ce descurajează și mai mult potențialii investitori. Nu trebuie uitat și faptul că investitorii individuali se pot confrunta cu costuri mai mari decât investitorii instituționali, cum ar fi comisioane de tranzacționare mai mari și alte cheltuieli. Aceste costuri mai mari pot afecta randamentul investițiilor și pot îngreuna atingerea obiectivelor financiare pentru investitorii individuali.
Administratorii de active se confruntă cu bariere și costuri din cauza reglementărilor variate în statele membre, ceea ce, la nivelul investitorului de retail se traduce în reducerea oportunităților de investiții și la creșterea taxelor. Regimurile fiscale neprietenoase sau lipsa unor randamente atractive în comparație cu alternativele aflate la îndemână pot de asemenea descuraja investițiile. Fragmentarea pieței în UE reprezintă o descurajare reală pentru investitorii individuali, de aceea, mai mult decât orice, investitorii de retail au nevoie de o reducere a poverii reglementării excesive și de o simplificarea hățișurilor birocratice interne sau în relația cu alte state membre când vine vorba despre investițiile lor.
Propunerea Comisiei privind SIU menționează acțiuni precum monitorizarea, canalizarea, direcționarea, stimulare și educarea investitorului individual, iar strategia își propune să „promoveze” competențele oamenilor, ajutându-i să facă alegeri de investiții informate. Cu toate acestea, Uniunea de Economii și Investiții va fi o opțiune viabilă doar dacă actorii privați de pe piață vor putea acționa în siguranță, plasându-și mai profitabil economiile, comparativ cu metodele clasice și fără bătăi de cap cu birocrația.
