Băncile spaniole s-ar putea confrunta cu cereri de despăgubiri de miliarde de euro după ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a emis astăzi o hotărâre cu privire la modul în care au stabilit ratele ipotecare.
Curtea de Justiție a UE a decis astăzi, în cauza C-125/18
Marc Gómez del Moral Guasch v Bankia SA că instanțele spaniole trebuie să controleze caracterul clar și inteligibil al clauzei cuprinse în contractele de împrumut ipotecar care prevăd aplicarea unei rate a dobânzii variabile bazate pe indicele caselor de economii spaniole.
Dacă stabilesc caracterul abuziv al clauzei, acestea pot, pentru a proteja consumatorul de consecințele deosebit de prejudiciabile care pot decurge din nulitatea contractului de împrumut,înlocui acest indice cu un indice supletiv prevăzut de legislația spaniolă.
În această cauză, care este o trimitere preliminară la CJUE, Curtea de Justiție a UE a dat o hotărâre privind interpretarea legislației cu privire la cinci întrebări preliminare, printre care și aceea dacă banca a fost suficient de transparentă cu clienții cu privire la motivul pentru care li s-au vândut ipoteci cu rate ale dobânzii bazate pe un indice al Băncii Centrale Spaniole, mai degrabă decât pe EURIBOR, mai des utilizat, fapt care a dus adesea la mii de euro în costuri suplimentare
În Spania, CaixaBank SA este cel mai expus creditor, cu 6,1 miliarde de euro ( 6,7 miliarde de dolari ) de credite ipotecare restante legate de Indicele de referință al împrumutului Băncii Centrale Spaniole sau IRPH, urmat de Banco Santander SA și Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA . Într-un scenariu extrem, băncile ar putea fi obligate să ramburseze clienții până la 44 de miliarde de euro, potrivit Goldman Sachs Group Inc.
Extras din hotărârea de astăzi din cauza C-125/18, judecată astăzi de Curtea de Justiție a Uniunii Europene:
„În al treilea rând, Curtea decide că, pentru a respecta cerința de transparență în sensul directivei (Directiva 93/13/CEE),
o clauză care stabilește o rată a dobânzii variabile ce figurează într-un contract de împrumut ipotecar trebuie nu doar să fie inteligibilă pe plan formal și gramatical, ci și să îi dea posibilitatea consumatorului mediu, normal informat și suficient de atent și de avizat, să înțeleagă funcționarea concretă a modului de calcul al acestei rate și să evalueze astfel, pe baza unor criterii precise și inteligibile, consecințele economice, potențial semnificative, ale unei asemenea clauze asupra obligațiilor sale financiare. Constituie elemente deosebit de relevante în această privință, pe de o parte, împrejurarea că elementele principale referitoare la calculul ratei dobânzii sunt ușor accesibile oricărei persoane care intenționează să contracteze un împrumut ipotecar, ca urmare a publicării modului de calcul al acestei rate în jurnalul oficial al statului membru în cauză, precum și, pe de altă parte, furnizarea de către profesionist consumatorului de informații cu privire la evoluția trecută a indicelui pe baza căruia este calculată rata respectivă.”
Hotărârea de astăzi va influența modul în care vor fi judecate astfel de pretenții în Spania în viitor. Scenariu cel mai rău pentru băncile spaniole ar putea fi hotărâri cu efecte retroactive, ceea ce înseamnă că creditorii ar trebui să ramburseze diferențele de dobânzi încasate în plus pentru contractele de împrumut deja achitate și plățile din dobânzile anterioare deja achitate.
https://curia.europa.eu/jcms/upload/docs/application/pdf/2020-03/cp200023ro.pdf
Aproximativ 1 milion de clienți din Spania au cumpărat credite ipotecare legate de IRPH, plătind în medie cu 25.000 de euro mai mult decât cei cu împrumuturi bazate pe etalonul EURIBOR.
IRPH este mai complicat de calculat decât valoarea de referință utilizată pe scară largă a Euribor, deoarece include și comisioane și riscuri de credit. Comercializată ca o opțiune mai stabilă când diferența dintre cei doi indici (IPRH și Euribor) a fost mai restrânsă, IRPH a dus în mod constant la rate mai mari pentru clienți, de când a fost creată la începutul anilor 1990. Diferența dintre cei doi indici s-a mărit din 2008, când Banca Centrală Europeană a început să reducă rata de referință.
