Supra-îndatorarea era deja o problemă pentru mulți oameni din Uniunea Europeană. Criza actuală indusă de pandemie are un impact sever asupra câștigurilor și a datoriilor gospodăriilor. După ce va trece perioada în care datornicii la bănci și IFN-uri (dar și IMM-urile) au un moment de respiro în plata ratelor, dacă au apelat la suspendarea plăților, va urma o explozie a intrării în incapacitate de plată. Este vorba de persoane care nu vor putea face față plății facturilor la utilități, nu doar la creditele de diverse tipuri.
Proporția de persoane fizice cu restanțe la plăți va fi foarte mare, la fel va fi și șomajul, mai ales că, din păcate, de ani de zile, creșterea economică din România, a fost una bazată pe consum și nu pe investiții. Iar acele sectoare din economie care prosperau în urma acestui model defectuos sunt cele mai afectate de măsurile de distanțare socială. Sunt sceptică în ceea ce privește o relansare în siguranță fără costuri suplimentare și investiții a afacerilor din domeniul HoReCa, de exemplu.
Criza coronavirusului (COVID-19), precum și provocările economice și sociale pe care le implică, vin într-un moment în care multe grupuri vulnerabile din Europa (iar România nu face excepție) erau deja expuse datoriilor. Pandemia ar putea agrava, de asemenea, o situație care exista în UE, populația din unele țări din sudul și estul Europei fiind afectate în mod disproporționat de datorii, restanțe și riscul sărăciei față de Nordul mai prosper.
După criza financiară globală din 2007, multe țări și-au consolidat răspunsurile instituționale în fața excesului de îndatorare. Măsurile de redresare financiară prin accesarea sfaturilor consilierilor financiari sau apelarea la insolvența personală au devenit disponibile și accesibile în mai multe State Membre. Reechilibrări ale bugetelor se pot face prin negocieri cu creditorii, de asemenea, iar o lege a insolvenței persoanelor fizice există și în România.
Important este, însă, ca aceste probleme care se întrezăresc, să fie abordate rapid, protecția socială să se facă într-un mod coordonat în toate țările membre, pentru a evita adâncirea consecințelor negative asupra economiilor naționale dar și a societății. Altfel, vom avea cel puțin câțiva ani de sărăcie și de excluziune economică și socială în masă, cu o economie care se va relansa neunitar, doar în sectoarele care se vor dovedi cele mai flexibile și inovatoare față de efectele pandemiei.
Europa trebuie să își îndrepte atenția către cele două atuuri pe care le are acum față de situația de după cel de-al doilea Război Mondial: mobilitatea forței de muncă în cadrul granițelor sale și piața comună. Dacă Europa și Statele Membre vor înțelege că vor putea reclădi economia Uniunii pe baze mai solide și cu mai puține dependențe și externalizări decât în perioada de înainte de lockdown, și cetățenii pot spera la o revenire personală mai ușoară. Altfel, ne putem aștepta la adâncirea faliilor sociale, la perpetuarea unor blocaje în lanțurile de producție-aprovizionare- consum, la radicalizare ideologică și chiar la tulburări sociale.
Este așadar, momentul unei resetări a mediului economic pe baze sustenabile, astfel încât era post-pandemică să nu fie un regres în ceea ce privește viața cetățenilor și ecosistemului de afaceri european.
